Articulatio radioulnaris adalah, Care este funcția cotului?

Corpul[ modificare modificare sursă ] Corpul radiusului Corpus radii ușor încurbat spre ulna și anterior este situat între extremitățile proximale și distale ale osului.

Piramidalul în galben văzut pe fața palmară anterioară a mâinii stângi Piramidalul în galben văzut pe fața dorsală posterioară a mâinii stângi Piramidalul sau osul piramidal Os triquetrum, sau Os pyramidale, Os triangulare este al treilea os numărat dinafară înăuntru al primului rând de oase carpiene ale mâinii.

El este palpabil în jumătatea lui inferioară. Este cilindric în partea superioară și prismatic triunghiular în cea inferioară și are două curburi longitudinale: articulatio radioulnaris adalah concavă anterior iar alta concavă medial. Aceste curburi alcătuiesc curbura pronatorie de care se ține seama în tratamentul fracturilor radiusului, deoarece alterarea lor duce la deficit al mișcărilor de pronație și supinație.

articulatio radioulnaris adalah

Ca și corpul ulnei are trei fețe anterioară, posterioară și laterală și trei margini anterioară, posterioară și medială sau interosoasă. Fața anterioară Facies anterior radii netedă și concavă anterior este mai îngustă în porțiunea superioară, unde se află o depresiune longitudinală și se lățește distal în treimea inferioară, unde este și ușor excavată.

Ea este cuprinsă între marginea anterioară și marginea medială. Pe ea se găsește proximal gaura nutritivă sau orificiul canalului nutritiv Foramen nutriciumîndreptat oblic în sus. În porțiunea superioară proximală a feței anterioare se inseră mușchiul flexor lung al policelui Musculus flexor pollicis longusiar în cea inferioară distală mușchiul pătrat pronator Musculus pronator quadratus.

Bine ați venit la Scribd!

Fața posterioară Facies posterior radii este convexă și cuprinsă între marginea posterioară și marginea medială. Ea este rotunjită și mai îngustă în porțiunea superioară, unde se termină unghiular, ca și fața anterioară, dedesubtul tuberozității radiale; pe porțiunea superioară se inseră mușchiului supinator Musculus supinator.

Este plană și ușor excavată în restul întinderii, unde se inseră mușchiul lung abductor al policelui Musculus abductor pollicis longus și mușchiul scurt extensor al policelui Musculus extensor pollicis brevis. Spre extremitatea inferioară, fața posterioară este mai lată și prevăzută cu două șanțuri oblice în jos, delimitate de o creastă Fața laterală Facies lateralis radii este convexă și îndreptată inferior în direcția policelui și este cuprinsă între marginea anterioară și marginea posterioară; este cea mai îngustă din fețele radiusului.

Prezintă la partea mijlocie o rugozitate - tuberozitate pronatorie Tuberositas pronatoria pe care se inseră mușchiului rotund pronator Musculus pronator teres.

La formarea articulaiei cotului particip trei oase: humerusul, ulna i radiusul. Pentru acest motiv, teoretic la acest nivel se descriu trei articulaii: humero-ulnar, humero-radial i radio-ulnar proximal.

Deasupra proximal rugozității, se inseră mușchiul supinator Musculus supinatorcare la acest nivel este străbătut de ramura profundă a nervului radial Nervus radialis.

Acest raport are o mare importanță practică, deoarece fracturile radiusului la acest nivel pot interesa nervul. Marginea anterioară Margo anterior radii pornește de la tuberozitatea radiusului și se termină pe partea anterioară a procesului stiloid. Are un traiect oblic, la început lateral și în jos, apoi ea se încurbează și devine verticală.

Este pronunțată în partea superioară, dispare însă în treimea inferioară.

Încărcat de

Pe marginea anterioară a radiusului în porțiunea proximală se inseră capul radial al mușchiul flexor superficial al degetelor Musculus flexor digitorum superficialis. Marginea posterioară Margo posterior radii leziuni articulare la sportivi rotunjită și se extinde de la tuberozitatea radiusului spre tuberculul dorsal de pe fața posterioară a extremității distale. Este mai accentuată în porțiunea mijlocie a osului.

Marginea medială sau marginea interosoasă Margo interosseus radii este ascuțită, începe la cm inferior de tuberozitatea radiusului și se termină în partea inferioară a corpului, bifurcându-se și delimitând astfel o suprafață triunghiulară.

La baza acestui triunghi se găsește o scobitura - incizura ulnară a radiusului Incisura ulnaris radii.

2 Radioulnar joints

Pe marginea medială se inserează membrana interosoasă a antebrațului Membrana interossea antebrachii. Extremitatea sau epifiza superioară proximală [ modificare modificare sursă ] Extremitatea sau epifiza superioară proximală este un segment de cilindru care, față de corpul osului, are o direcție oblică, în jos și medial.

articulatio radioulnaris adalah

Este formată din trei elemente: capul radiusului, colul radiusului și tuberozitatea radiusului. Capul radiusului Caput radii. Este un segment de cilindru plin, concav superior, mai înalt în porțiunea medială.

Radius - Wikipedia

Când se execută mișcări de rotație ale antebrațului, capul se poate palpa sub epicondilul lateral al humerusului. Are o față superioară articulară, numită foseta capului radial Fovea articularis capitis radii articulatio radioulnaris adalah, care se prezintă ca o depresiune în formă de cupă și se articulează cu capitulul humerusului Capitulum humeri formând articulația humeroradială Articulatio humeroradialis.

Conturul capului, rotund, este numit circumferința articulară a capului radiusului Circumferentia articularis capitis radii este și ea articulară; ea este mai înaltă în partea medială mm decât în restul ei 3 mm și servește pentru articulația cu ulna, la nivelul incizurii radiale a ulnei Incisura radialis ulnaeformând articulația radio-ulnară proximală Articulatio radioulnaris proximalis.

articulatio radioulnaris adalah

Colul radiusului Collum radii situat distal de cap este o porțiune îngustă care leagă capul de corp; este oblic îndreptat de sus în jos și latero-medial, formând cu capul și diafiza un unghi obtuz deschis lateral. Tuberozitatea radiusului Tuberositas radii este o proeminență ovoidală, situată sub col, în prelungirea marginii anterioare a radiusului; pe ea se inserează tendonul mușchiului biceps brahial Musculus biceps brachii. Cele două extremități proximală și distală ale tuberozității radiusului se continuă cu câte o creastă; creasta distală este mai proeminentă și se continuă inferior cu marginea anterioară a radiusului.

articulatio radioulnaris adalah

Aceste creste sunt numite rădăcinile tuberozității radiusului, care o mare importanță în rezistența osului la solicitările din timpul mișcărilor de supinație și flexie. Extremitatea sau epifiza inferioară distală [ modificare modificare sursă ] Extremitatea sau epifiza inferioară distală este mult mai voluminoasă de cât cea superioară și comparată cu o piramidă trunchiată patrulateră, ce prezintă patru fețe și o bază.

Osul piramidal - Wikipedia

Ea se poate explora aproape în întregime. Fața medială fața ulnară a epifizei inferioare este triunghiulară, formată prin lărgirea crestei interosoase, și prezintă o scobitura transversală, concavă sagital, numită incizura ulnară a radiusului Incisura ulnaris care se articulează cu circumferința articulară a capului ulnei Circumferentia articularis capitis ulnae de pe capul ulnei, formând articulația radio-ulnară distală Articulatio radioulnaris distalis.

articulatio radioulnaris adalah

Pe marginea sa inferioară se inseră un fibrocartilaj triunghiular. Fața laterală a epifizei inferioare situată în continuarea feței corespunzătoare a radiusului este prevăzută cu două șanțuri pentru trecerea tendoanelor mușchiului articulatio radioulnaris adalah lung al policelui Musculus abductor pollicis longus și mușchiului extensor scurt al policelui Musculus extensor pollicis brevis. Această față se continuă în jos cu o puternică apofiză orientată distal, numită procesul stiloid Processus styloideus radiicare se poate inspecta și palpa.

Care este cotul?

Acest proces coboară mai jos decât procesul stiloid al ulnei element important de diagnostic clinic în fracturile epifizei distale ale radiusului și pe el se prinde ligamentul colateral radial al carpului Ligamentum collaterale carpi radiale din articulația radiocarpiană. Deasupra procesului stiloid pe fața laterală a epifizei inferioare a radiusului se inseră mușchiul brahioradial Musculus brachioradialis. Fața posterioară a epifizei inferioare este despărțită de cea laterală printr-o creastă puternică, în continuarea marginii posterioare a osului.

Ea prezintă mai multe creste verticale, care delimitează șanțuri paralele.

Meniu de navigare

Prin șanțuri alunecă tendoanele mușchilor extensori ai mânii articulatio radioulnaris adalah ai degetelor. La mijlocul feței posterioare se găsește o creastă verticală, mai aproape de procesul stiloid, numită tuberculul dorsal Tuberculum dorsale radii care este adesea palpabilă sub piele.

articulatio radioulnaris adalah

Acest tubercul împarte fața posterioară în două șanțuri. Lateral de tubercul dorsal se află un șanț prin care trec tendoanele mușchilor extensori radiali ai carpului Musculus extensor carpi radialis longus, Musculus extensor carpi radialis brevis ; medial de tubercul dorsal se află alt șanț subdivizat printr-o creastă verticală mai mică în alte două șanțuri: unul lateral mai mic și mai adânc pentru lungul extensor al policelui Musculus extensor pollicis longus și unul medial mai larg și mai puțin artroza simptomelor articulației cotului de 1 grad, pentru tendoanele extensorului degetelor Musculus extensor digitorum și extensorului indexului Musculus extensor indicis.

Anatomia Cotului - Parte de Licenta | PDF

Fața anterioară a epifizei inferioare este ușor concavă de sus în jos, continuă fața corespunzătoare a corpului; pe ea se inseră mușchiul pătrat pronator Musculus pronator articulatio radioulnaris adalah. Fața inferioară a epifizei inferioare sau baza extremității inferioare, numită și fața articulară carpiană Facies articularis carpalis sau Facies articularis carpi radii este triunghiulară, vârful ei se prelungește lateral pe procesul stiloid; ea este fața prin care radiusul se articulează cu oasele carpului.

Ea este concavă și subîmpărțită printr-o creastă mică antero-posterioară, în două fațete articulare secundare: una laterală, triunghiulară, care se articulează cu scafoidul, și alta medială, patrulateră, care se articulează semilunarul.

Informațiiimportante