Joc de societate Azul

Jocurile abstracte nu sunt foarte apropiate de mine, așa că, în afară de faptul că recunosc că este un joc bun, nu sunt deosebit de entuziasmat de el. Dar! Când a apărut Azul, prietenii non-abstracți ca mine l-au lăudat cu entuziasm, dar cumva mi-a fost dor de el. Apoi, în sfârșit, l-am încercat. Vă spun cum a fost...

Reguli simple, joc profund

Așezăm pe masă un anumit număr de fabrici (discuri) în funcție de numărul de jucători, iar la începutul fiecărei runde așezăm pe ele 4-4 plăcuțe, pe care le tragem dintr-o pungă. Plăcuțe. Așa este, nu trebuie să vă gândiți la plăcuțe 1:1, acesta este un joc mic și compact, dar elementele jocului amintesc de plăcuțele azulejo, care sunt un fel de capodoperă tradițională de design interior regal portughez. Și tipic albastre (și numele se referă la asta, deoarece „Azul” înseamnă albastru). Creatorii au îndrăznit să meargă mai departe, vom avea și plăcuțe roșii și galbene - fiecare cu un model diferit, sau o varietate simplă de roșu și albastru.

Așadar, la rândul lor, jucătorii iau toate plăcuțele de o anumită culoare dintr-o fabrică și le așează pe rândurile propriei table de joc.

La sfârșitul rundei, acumulăm puncte. În acest caz, rândurile complet umplute sunt golite, iar o piesă dintre acestea este plasată în matricea de pe tabla jucătorului, în locul corespunzător, și le acumulăm. Dacă stau singure, valorează un punct, dar dacă sunt adiacente orizontal sau vertical altor piesă atunci când sunt întoarse, primim câte un punct pentru fiecare element al rândului sau coloanei continue.

Și asta e primul lucru care mi-a atras atenția: poți face combinații!

Clicuri rotunde multiple

Așa că m-am așezat, gândindu-mă, ok, nu-i mare lucru, o să avem doar un solo frumos aici, unul lângă altul, desigur, e posibil ca cealaltă persoană să-mi ia ceva de sub nas și totul să nu meargă așa cum ar fi cel mai practic, dar oricum nimeni nu se va atinge de placa mea... M-am gândit că da.

Până atunci, e în regulă că nu se ating fizic, dar: poți pune doar un singur tip de piesă pe un rând, deci dacă fiecare rând are deja o piesă de un anumit fel și nu este ca cea pe care am luat-o, atunci piesele luate intră în negativ, dacă iau patru piesă, dar lipsesc doar două din rândul unde vreau să le pun, restul intră în negativ. Mai mult, fiecare rând al matricei mele poate avea doar o piesă de o singură culoare, deci, chiar dacă rândul meu de lângă ea este gol, sunt unele pe care nici nu le pot pune acolo și ce se întâmplă cu ele?... Ei bine, da.

Și am putea gândi: dar cine e nefericitul care nu vede ce să ia? Nici nu asta e lucrul interesant, ci faptul că după ce am pus niște plăci deasupra, și mai sunt suficiente plăci la mijloc, voi fi obligat să le iau în propriul meu cerc - indiferent dacă mă descurc bine sau nu.

Așa că la început m-am gândit, ok, o să iau câteva plăcuțe, le pun, o să vedem ce se întâmplă. În runda a treia am văzut asta, oops, oops, dacă pot pune asta aici, aia acolo, asta înseamnă și mai multe puncte, iar apoi în runda următoare - oh, dar poți pune niște chestii interesante împreună.

Până la sfârșitul primei runde, nici nu bănuiam că există vreo problemă. Am început a doua rundă cu unele dintre rândurile mele având deja plăcuțe, așa că a fost o serie de mișcări forțate, m-am împiedicat doar de propriile picioare, chiar dacă aveam plăcuțele bune, nu putea fi bine. Apoi a venit primul „Hei!” în runda a treia, când colegul meu Tíbaláj a scos o plăcuță din rest în așa fel încât, dacă aș pune-o pe aceasta, ar fi căzut, dacă aș pune-o pe aia, ar fi căzut.

Două runde mai târziu, mi-am permis să spun: „Acesta este un joc malefic”, iar el a răspuns: „Oamenii încearcă”. Deci da, poți fi malefic în el. Există vreo interacțiune între jucători? Am presupus că a existat, dar există mult mai mult decât atât!

Mai mult, sfârșitul jocului este determinat și de deciziile jucătorilor - oricine are ocazia să încheie jocul (să completeze complet un rând al matricei) poate decide să îl prelungească puțin mai mult, deoarece va putea acumula atât de multe puncte în runda următoare.

Albastru? - Super albastru!

Am pierdut. E urât. Apoi am jucat încă una. Știam că trebuie să fiu atent la ce las liber ca să mă „protejez” și să mă pregătesc pentru următoarea rundă, trebuia să fiu atent la cum aș putea scrie cât mai multe puncte într-o anumită rundă și să pun bazele pentru cât mai multe puncte viitoare pentru rundele următoare - nu contează ce piesă plănuiesc să plasez unde, când o iau de la mijloc, ritmul corect este foarte important.

Și, bineînțeles, trebuie să fiu atent și la ce plănuiește cealaltă persoană, cum pot să-i pun planul în aplicare. Cu cât jucăm cu mai mulți jucători, cu atât devine mai dificil acest lucru, pentru că cu doi jucători este mai ușor să calculezi când și ce va juca cealaltă persoană. Și cine ar putea dori să termine jocul într-o anumită rundă, pentru că trebuie fie să încerci să previi asta, fie să-i împingi imediat spre acele combinații care îți vor oferi puncte suplimentare la sfârșitul jocului - desigur, nu merită să fii atent la acestea în avans.

Există atât de multe posibilități într-o rundă, dar, în același timp, trebuie să fii atent la atât de multe lucruri încât te poate captiva complet. Este un joc abstract, nu tema te va atrage, ci jocul în sine și, ca atare, este extrem de captivant. Și, bineînțeles, ar fi păcat să susținem că și designul are mult de-a face cu jocul. Pentru că, indiferent dacă faci calcule ici sau colo, tot construim ceva, iar asta te umple întotdeauna de un sentiment plăcut, iar în acest caz, creăm ceva frumos - și, în cel mai bun caz, cu mai multe puncte. Și de aceea, poate fi savurat și de cei care nu rulează algoritmi complicați în minte în timp ce joacă - Azul funcționează complet intuitiv.

Nu voi spune mai multe, eu (și de fapt toți cei pe care îi cunosc și care l-au jucat până acum) am fost convins. Jocul ăsta e chiar „super verde” - adică: albastru.

Dacă doriți să încercați și altceva în afară de jocul de societate Azul, puteți accesa celelalte jocuri de societate ale noastre prin intermediul acestui link: JOCURI